baborniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ◊ Vrăjitoare. [
Var.:
băbórniță s. f.] – contaminare între
babă și
bahorniță.baborniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [
Var.:
băbórniță s. f.] – Din
babă +
suf. -or-niță.baborniță (Dicționaru limbii românești, 1939)babórniță V.
bahorniță.baborniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)babórniță s. f.,
g.-d. art. babórniței; pl. babórnițebaborniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)baborniță f. (ironic)
babă foarte bătrână.baborniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [
Var.: (
reg.)
băbórniță s. f.] — Contaminare între
babă și
bahorniță.