babetă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BABÉTĂ1,babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). – Babă + suf. -etă.
babetă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BABÉTĂ2 s. f. v. bavetă.
babetă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) babétă (fam.) s. f., g.-d. art. babétei; pl. babéte
babetă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BABÉTĂ1,babete, s. f. (Fam.) Femeie bătrână, babă (I). — Babă + suf. -etă.
babetă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BABÉTĂ2 s. f. v. bavetă.