babaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)babáș s. m. – Ceară nefolositoare, ceară veche; resturi de ceară în general. Probabil legat de
mag. bábos (DAR;
cf. Lokotsch 201).
babaș (Dicționaru limbii românești, 1939)babáș n. fără pl.
Tut. Boștină, resturi de ceară topită.