bașkir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și
f. 1. S. m. și
f. (La
pl.) Populație turcică din Republica Autonomă Bașkiria; (și la
sg.) persoană care aparține acestei populații.
2. Adj. Care aparține R.A. Bașkiria sau bașkirilor (
1), care privește R.A.Bașkiria sau pe bașkiri. – Din
rus. bașkir. Cf. fr. bachkir.bașkir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bașkír adj. m.,
s. m.,
pl. bașkíri; adj. f.,
s. f. bașkíră, pl. bașkírebașkir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BAȘKÍR, -Ă, bașkiri, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația Republicii Bașkiria sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Republicii Bașkiria sau bașkirilor (1), privitor la Republica Bașkiria ori la bașkiri. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de bașkiri. — Din
rus. bașkir. Cf. fr. b a c h k i r.