bașchie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. – Din
bg. baskija.bașchie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)báșchie (-chi-e) s. f.,
art. báșchia (-chi-a), g.-d. art. báșchiei; pl. báșchii, art. báșchiile (-chi-i-)bașchie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bașchie f. ciocan de dogar sau dulgher cu capătul șănțuit. [V.
beșchie].
bașchie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÁȘCHIE, bașchii, s. f. Ciocan cu vârful prevăzut cu un șanț în formă de v, folosit pentru baterea cercurilor metalice ale butoaielor. — Din
bg. baskija.