băutură - explicat in DEX

băutură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

băutură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut¹. ♦ Chef (1). O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura.

băutură (Dicționaru limbii românești, 1939)
băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune.

băutură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băutúră (bă-u-) s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri

băutură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băutură f. 1. orice lichid care se bea: apa e băutura cea mai sănătoasă; 2. în special, băutură spirtoasă (vin, rachiu, licher); 3. medicament care se bea: băutură adormitoare.

băutură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂUTÚRĂ, băuturi, s. f. 1. Lichid care poate fi băut pentru a opri setea, ca medicament etc. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. — Var.: (reg.) beutúră s. f.] — Lat. *bibitura.