băutor - explicat in DEX

băutor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor.

băutor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. Bețiv; (persoană) care poate bea mult. – Din bea + suf. -(u)tor.

băutor (Dicționaru limbii românești, 1939)
băutor, -oáre adj. Care bea fără să se îmbete. – Vechĭ iar azĭ Olt. Trans. be-.

băutor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băutór (bă-u-) adj. m., s. m., pl. băutóri; adj. f., s. f. sg. și pl. băutoáre

băutor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băutor a. și m. care bea.

băutor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] — Bea + suf. -tor.