bătrânime - explicat in DEX

bătrânime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; bătrânet, bătrânețe. – Bătrân + suf. -ime.

bătrânime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTRÂNÍME s. f. (Rar) Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni. – Din bătrân + suf. -ime.

bătrânime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătrâníme (rar) (bă-trâ-) s. f., g.-d. art. bătrânímii

bătrânime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTRÂNÍME s. f. Mulțime de bătrâni; oameni bătrâni; bătrânet, bătrânețe. — Bătrân + suf. -ime.