bătrânicios - explicat in DEX

bătrânicios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Bătrân + suf. -icios.

bătrânicios (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. – Din bătrân + suf. -ic-ios.

bătrânicios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bătrâniciós (bă-trâ-) adj. m., pl. bătrânicióși; f. bătrânicioásă, pl. bătrânicioáse

bătrânicios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bătrânicios a. cam bătrân: un cocostârc de cei bătrânicioși CR.

bătrânicios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂTRÂNICIÓS, -OÁSĂ, bătrânicioși, -oase, adj. Îmbătrânit înainte de vreme; cu apucături, cu înfățișare etc. de bătrân. — Bătrân + suf. -icios.