bătrâniș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală
(Erigeron canadensis). –
Bătrân +
suf. -
iș.bătrâniș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală
(Erigeron canadensis). – Din
bătrân +
suf. -iș.bătrâniș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bătrâníș (bă-trâ-) (rar)
s. m.bătrâniș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bătrâniș m. plantă, originară din America (Canada), cu flori albe-spălăcite sau lila
(Erigeron canadense).bătrâniș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂTRÂNÍȘ s. m. Plantă erbacee cu frunze lanceolate, cu flori albastre sau liliachii, cultivată ca plantă ornamentală
(Erigeron canadensis). —
Bătrân +
suf. -iș.