băteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (
3), bătaie. –
Bate +
suf. -
eală.băteală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (
3). – Din
bat (
prez. ind. al lui
bate) +
suf. -eală.băteală (Dicționaru limbii românești, 1939)băteálă f. pl.
elĭ (d.
bat).
Nord. Ban. Olt. Bătătură (la pînză).
Est. Muncă măruntă și multă.
A-ĭ sta cuĭva băteală, a te ținea de capu cuĭva (a-ĭ bate capu) să facă ce doreștĭ tu.
A-țĭ sta băteală să, a dori mult (să terminĭ ceva). V.
batal 1.băteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băteálă s. f.,
g.-d. art. bătélii; pl. bătélibăteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băteală f. Mold.
1. brațele spetezelor răsboiului de țesut;
2. titirezul morii;
3. fig. importun.
băteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală pentru a forma țesătura; bătătură (
3), bătaie. —
Bate +
suf. -eală.