bărdaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (
Reg.) Lemnar, tâmplar. –
Bardă +
suf. -
aș.bărdaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (
Reg.) Dulgher, lemnar. – Din
bardă +
suf. -aș.bărdaș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bărdáș, -i, s.m. – Tâmplar; cioplitor în lemn. – Din bardă + -aș.
bărdaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărdáș (
reg.)
s. m.,
pl. bărdáșibărdaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărdaș m. cel ce lucrează cu barda: lemnar sau dulgher.
bărdaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (
Reg.) Lemnar, tâmplar. —
Bardă +
suf. -aș.