bărbos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat,
m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile.
2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice pătate cu roșu, verde sau violet (
Andropogon ischaemum). –
Barbă +
suf. -
os.bărbos (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bărbos, bărboși, s. m. (cart.) rigă, popă.
bărbos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj. (Adesea substantivat,
m.) Cu barbă (lungă și deasă); nebărbierit. – Din
barbă +
suf. -os.bărbos (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbós, -oásă adj. (d.
barbă). Care are barbă maĭ ales mare.
bărbos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbós adj. m.,
pl. bărbóși; f. bărboásă, pl. bărboásebărbos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbos a.
1. cu barba mare și deasă;
2. cui crește barba.
bărbos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBÓS, -OÁSĂ, bărboși, -oase, adj.,
s. f. 1. Adj. (Adesea substantivat,
m.) Cu barbă (lungă și deasă); care nu s-a bărbierit mai multe zile.
2. S. f. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori dispuse în spice cilindrice, pătate cu roșu, verde sau violet
(Andropogon ischaemum). —
Barbă +
suf. -os.