bărbiuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂRBIÚȚĂ,bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] – Bărbie +suf. -uță.
bărbiuță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂRBIÚȚĂ,bărbiuțe, s. f. (Rar) Bărbuță. [Pr.: -bi-u-] – Din bărbie + suf. -uță.
bărbiuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bărbiúță (rar) (-bi-u-) s. f., g.-d. art. bărbiúței; pl. bărbiúțe
bărbiuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂRBIÚȚĂ,bărbiuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui bărbie; bărbioară. [Pr.: -bi-u-] — Bărbie + suf. -uță.