bărbierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBIERÍE, (
2)
bărbierii, s. f. (Rar)
1. Meseria de bărbier.
2. Frizerie. [
Pr.:
-bi-e-] –
Bărbier +
suf. -
ie.bărbierie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBIERÍE, (
2)
bărbierii, (
Înv.)
1. Meseria de bărbier.
2. Frizerie. [
Pr.:
-bi-e-] – Din
bărbier +
suf. -ie.bărbierie (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbieríe f. (d.
bărbier; it.
barbieria). Meseria saŭ prăvălia bărbieruluĭ.
A’nvăța bărbieria pe capu cuĭva, a’nvăța ceva pe socoteala orĭ cu paguba altuĭa. – Bărbieriĭ evită acest cuv. și zic
frizerie orĭ
salon de ras, tuns și frizat!bărbierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbieríe (rar)
(-bi-e-) s. f.,
art. bărbiería, g.-d. art. bărbieríei; (frizerii)
pl. bărbieríi, art. bărbieríilebărbierie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbierie f.
1. meseria bărbierului;
2. prăvălia sa.
bărbierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBIERÍE, (
2)
bărbierii, s. f. (Rar)
1. Meseria de bărbier.
2. Frizerie. [
Pr.:
-bi-e-]
— Bărbier +
suf. -ie.