bărbier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦
Fig. (
Fam.) Om mincinos, lăudăros. [
Pr.:
-bi-er] – Din
ngr. barbéris.bărbier (Dicționar de neologisme, 1986)BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it.
barbieri].
bărbier (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. –
Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul
ngr. μπαρμπέρις (
sec. XVII).
Cf. tc. berber (›
mr.,
megl. birber),
bg. berberin. –
Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier);
bărbieresc, adj. (de bărbier);
bărbieri, vb. (a rade barba; în
arg., a minți, a scorni brașoave);
bărbierie, s. f. (frizerie; în
arg., brașoavă, minciună).
bărbier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it.
barbiere)
bărbier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (
înv.)
bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [
Pr.:
-bi-er] –
Ngr. barbéris (<
it.).
bărbier (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbiér m. (it.
barbiere, de unde și ngr.
barbéris; fr.
barbier). Cel ce rade barba și tunde păru.
Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb.
coafor saŭ
frizer.bărbier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbiér (-bi-er) s. m.,
pl. bărbiéribărbier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbier m. cel ce taie sau rade barba, cel ce tunde părul. [It. BARBIERE, printr’un intermediar grec modern].
bărbier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦
Fig. (
Fam.) Om mincinos, lăudăros. [
Pr.:
-bi-er] — Din
ngr. barbéris.