bărbiță - explicat in DEX

bărbiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă. 2. (Rar) Bărbuță. – Barbă + suf. -iță.

bărbiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBÍȚĂ¹, bărbițe, s. f. (Rar) Bărbuță. – Din barbă + suf. -iță.

bărbiță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBÍȚĂ², bărbițe, s. f. Mic șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă. – Din barbă + suf. -iță.

bărbiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbíță s. f., g.-d. art. bărbíței; pl. bărbíțe

bărbiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBÍȚĂ, bărbițe, s. f. 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă; bavetă, bavețică. 2. (Rar) Bărbuță. — Barbă + suf. -iță.