bărbătuș - explicat in DEX

bărbătuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.

bărbătuș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat¹ + suf. -uș.

bărbătuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.

bărbătuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbătúș s. m., pl. bărbătúși

bărbătuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBĂTÚȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. — Bărbat + suf. -uș.