bărbătesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat.
2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. –
Bărbat +
suf. -escbărbătesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat.
2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din
bărbat1 +
suf. -esc.bărbătesc (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig.
vitejesc, viril.bărbătesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbătésc adj. m.,
f. bărbăteáscă; pl. m. și
f. bărbătéștibărbătesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbătesc a.
1. de sexul bărbaților;
2. viteaz,voinic:
fă piept bărbătesc AL.
bărbătesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat.
2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. —
Bărbat +
suf. -esc.