bărbăție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului.
2. Virilitate. ♦
Fig. Organul genital masculin. –
Bărbat +
suf. -
ie.bărbăție (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat
1 (1); vârsta de maturitate a bărbatului.
2. Virilitate; putere; curaj, energie. – Din
bărbat1 +
suf. -ie.bărbăție (Dicționaru limbii românești, 1939)bărbățíe f. (d.
bărbat). Vîrsta de bărbat.
Fig. Virilitate, vigoare, forță. Vitejie.
bărbăție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bărbățíe s. f.,
art. bărbățía, g.-d. bărbățíi, art. bărbățíeibărbăție (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bărbăție f.
1. vârsta bărbatului;
2. curaj, vitejie.
bărbăție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂRBĂȚÍE s. f. 1. Faptul de a fi bărbat; vârsta de maturitate a bărbatului.
2. Virilitate. ♦
Fig. Organul genital masculin. —
Bărbat +
suf. -ie.