bărbățel - explicat in DEX

bărbățel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I, 2). – Bărbat + suf. -el.

bărbățel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat¹ (2).

bărbățel (Dicționaru limbii românești, 1939)
bărbățél m. pl. eĭ. Dim. d. bărbat.

bărbățel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bărbățél s. m., pl. bărbățéi, art. bărbățéii

bărbățel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bărbățel m. 1. (desmierdător și ironic) bărbat; 2. partea bărbătească la animale.

bărbățel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂRBĂȚÉL, bărbăței, s. m. Diminutiv al lui bărbat (I 2). — Bărbat + suf. -el.