bănuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui
ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La
pl.) Bani mulți.
2. Germenul oului (fecundat).
3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel (
Bellis perennis). –
Ban1 +
suf. -
uț.bănuț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui
ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La
pl.) Bani mulți, de valoare.
2. Germenul oului (fecundat).
3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate (
Bellis perennis).bănuț (Dicționaru limbii românești, 1939)bănúț, m. (d.
ban). Ban mic. Locu vid care formează o depresiune la fundu ouluĭ pe albuș. Pl. Părăluțe, bănuțeĭ (o plantă).
bănuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bănúț s. m.,
pl. bănúțibănuț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bănuț m.
1. ban mic, gologan;
2. germenul sau sămânța oului.
bănuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNÚȚ, bănuți, s. m. 1. Diminutiv al lui
ban1; monedă de valoare sau de dimensiune mică. ♦ (La
pl.) Bani mulți.
2. Germenul oului (fecundat).
3. Plantă erbacee cu flori mici și rotunde, frumos colorate, dispuse în capitule; părăluță, bănuțel
(Bellis perennis). —
Ban1 +
suf. -uț.