bănos - explicat in DEX

bănos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. – Ban¹ + suf. -os.

bănos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNÓS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Rar, despre oameni) Bogat. – Din ban¹ + suf. -os.

bănos (Dicționaru limbii românești, 1939)
bănós, -oásă adj. (d. ban 2). Care aduce mulțĭ banĭ: afacere bănoasă. Trans. Bogătaș.

bănos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănós adj. m., pl. bănóși; f. bănoásă, pl. bănoáse

bănos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bănos a. 1. care are bani, avut: om bănos; 2. care aduce mulți bani, productiv: afacere bănoasă.

bănos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNOS, -OÁSĂ, bănoși, -oase, adj. 1. (Despre ocupații) Care aduce câștig mare; productiv, lucrativ. 2. (Reg.; despre oameni) Bogat, avut. — Ban¹ + suf. -os.