bănicer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
2. Cel care măsoară cereale cu banița.
3. Bănicioară. –
Baniță +
suf. -
ar.bănicer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meșter care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
2. Cel care măsoară cu banița cereale. – Din
baniță +
suf. -ar.bănicer (Dicționaru limbii românești, 1939)bănicér m. (d.
banițŭ; bg.
baničar, vînzător de prăjiturĭ). Făcător de banițe. Hamal care încarcă banițele.
bănicer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bănicér (rar)
s. m.,
pl. bănicéribănicer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNICÉR, băniceri, s. m. 1. Meseriaș care face coșuri sau banițe din coajă de tei.
2. Cel care măsoară cereale cu banița.
3. Bănicioară. —
Baniță +
suf. -ar.