bănică - explicat in DEX

bănică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNÍCĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). – Et. nec.

bănică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BĂNICĂ, Constantin (1942-1991, n. Chișinău), matematician român. M. coresp. al Acad. (1991). Contribuții în analiza complexă și geometria algebrică („Metode algebrice în teoria globală a spațiilor complete”, în colab.).

bănică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNÍCĂ s. f. Mică plantă erbacee cu flori albastre-închise, rar albe, dispuse în capitule sferice (Phyteuma orbiculare).

bănică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănícă s. f., g.-d. art. bănícii; pl. băníci

bănică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNICĂ, bănici, s. f. Plantă erbacee cu flori albastre, rar albe, dispuse în capitule globuloase, care crește în regiunea alpină și subalpină (Phyteuma orbiculare). — Et. nec.