bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani
1; în bani
1; relativ la bani
1. –
Ban1 +
suf. -
esc.bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban
2; al băniei. –
Ban2 +
suf. -
esc.bănesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani
1, în bani; relativ la bani. – Din
ban1 +
suf. -esc.bănesc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (
Înv.) De ban
2; al băniei.
Panduri bănești (ODOBESCU). – Din
ban2 +
suf. -esc.bănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) bănésc, -eáscă adj. (d.
ban). De ban, de banat:
soldați bănești. Pecuniar, financiar:
chestiunĭ băneștĭ.bănesc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) bănésc v. tr. (d.
ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban.
Vechĭ. (d.
ban 2). V tr.
Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc.
Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).
bănesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bănésc adj. m.,
f. băneáscă; pl. m. și
f. bănéștibănesc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bănesc a.
1. de Ban:
o mulțime de panduri bănești OD.;
2. de bani:
afaceri bănești.bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani
1; în bani
1; relativ la bani
1. —
Ban1 +
suf. -esc.bănesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban
2; al băniei. —
Ban2 +
suf. -esc.