băneasca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. –
Cf. ban2.
băneasca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băneásca (dans) (reg.) s. f. art., neart.
băneáscă, g.-d. art.
bănéștiibăneasca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din
ban2 +
suf. -ească.băneasca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. —
Cf. ban2.