băncuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui
bancă1. –
Bancă1+
suf. -
uță.băncuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (
Înv. și
reg.) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). ♦ (La
pl.) Bani, parale. – Din
germ. Bankozettel.băncuță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui
bancă1.băncuță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. (
Înv. și
reg.) Monedă mică de argint în valoare de 50 de bani; firfirică. ♦ (La
pl.) Bani, parale. – Din
bancă2 +
suf. -uță.băncuță (Dicționaru limbii românești, 1939)1) băncúță f., pl.
e. Bancă mică.
băncuță (Dicționaru limbii românești, 1939)2) băncuță, f. pl.
e (germ.
banko-zettel, hîrtie de bancă, supt. infl. lui
băncuță 1. În Ardeal pe timpul
absolutizmului, fusese niște hîrtiĭ de banĭ de 10-20 de crăițarĭ pe care scria
banko-zettel, care eraŭ tipărite maĭ multe într’o foaie și se desprindeaŭ atîtea cîte trebuiaŭ să fie plătite).
Trans. Pițulă, piesă de 20 de filerĭ.
Munt. Dupcă de 50 de banĭ.
băncuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băncúță s. f.,
g.-d. art. băncúței; pl. băncúțebăncuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)băncuță f.
1. monedă mică de argint în valoare de 50 centime;
2. bancnotă de mică valoare [Cf. nemț.
Bankozettel].
băncuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNCÚȚĂ1, băncuțe, s. f. Diminutiv al lui
bancă1.
— Bancă1 +
suf. -uță.băncuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNCÚȚĂ2, băncuțe, s. f. Monedă mică de argint din trecut, în valoare de 50 de bani; firfiric. ♦ (
Înv. și
reg.) Monedă de mică valoare (10-20 de creițari). ♦ (La
pl.) Bani, parale. — Din
germ. Bankozettel.