bănărit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂNĂRÍT, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit.
bănărit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂNĂRÍT s. n. Bănet. – Din ban1 + suf. -ărit.
bănărit(Dicționaru limbii românești, 1939) bănărít n., pl. urĭ (d. ban). Bănet.
bănărit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bănărít (reg.) s. n., pl. bănăríturi
bănărit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) bănărit n. bănet: ian privește bănărit ! AL.
bănărit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂNĂRÍT,bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. — Ban1 + suf. -ărit.