bănățeancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie (originară) din Banat. –
Bănățean +
suf. -
că.bănățeancă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Bănățeană. – Din
bănățean +
suf. -că.bănățeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bănățeáncă s. f.,
g.-d. art. bănățéncei; pl. bănățéncebănățeancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂNĂȚEÁNCĂ, bănățence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din Banat. —
Bănățean +
suf. -că.