bănățean - explicat in DEX

bănățean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană (originară) din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui; bănățenesc. – Banat (n. pr.) + suf. -ean.

bănățean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Banatului sau populației lui, privitor la Banat sau la populația lui. 2. S. m. și f. Persoană care locuiește în Banat sau este originară de acolo. – Din Banat + suf. -ean.

bănățean (Dicționaru limbii românești, 1939)
bănățeán, -că s., pl. enĭ, ence (d. banat. Cp. cu răgățean). Locuitor al banatuluĭ Timișoareĭ.

bănățean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bănățeán adj. m., s. m., pl. bănățéni; adj. f. bănățeánă, pl. bănățéne

bănățean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂNĂȚEÁN, -Ă, bănățeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară sau locuitor din Banat. 2. Adj. Care aparține Banatului sau bănățenilor (1), privitor la Banat ori la bănățeni; bănățenesc. — Banat (n. pr.) + suf. -ean.