bălvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)BĂLVÁN s.m., pl.
bălváni, v.
bulvan.
bălvan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălván / bulván (reg.) s. m., pl.
bălváni / bulvánibălvan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bălvan m. grinda ce alcătuiește temelia casei țărănești. [Serb. BALVAN, grindă (v.
bolovan și
bulvan)].
bălvan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLVÁN, bălvani, s. m. (
Pop.)
1. Butuc mare de lemn.
2. Bârnă.
3. Trunchi de arbore, curățat de ramuri pentru a fi tăiat la joagăr. [
Var.:
bulván s. m.] — Din
sb. balvan.