băluț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLÚȚ, -Ă,băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Băl + suf. -uț.
băluț(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLÚȚ, -Ă,băluți, -e, adj. (Reg.) Diminutiv al lui băl.
băluț(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălúț (reg.) adj. m., pl. bălúți; f. bălúță, pl. bălúțe
băluț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLÚȚ, -Ă,băluți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. — Băl + suf. -uț.