bălușcă - explicat in DEX

bălușcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Băl + suf. -ușcă.

bălușcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). – Din băl + suf. -ușcă.

bălușcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bălúșcă f., pl. ște (îld. belușcă, d. vsl. bĭelu, alb. după florile eĭ albe). O plantă liliacee numită și găinușă șĭ plisc păsăresc (ornithógalum umbellatum și o. tenuifolium). V. lușcă.

bălușcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălúșcă s. f., g.-d. art. bălúștei; pl. bălúște

bălușcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bălușcă f. mică plantă erbacee cu flori albe, numită și plisc-păsăresc (Ornithogallum umbellatum). [Diminutiv din băl, alb].

bălușcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLÚȘCĂ, băluște, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori albe (Ornithogalum). — Băl + suf. -ușcă.