băltiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLTÍȚĂ,băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă. – Baltă + suf. -iță.
băltiță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLTÍȚĂ,băltițe, s. f. Diminutiv al lui baltă.
băltiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băltíță (rar) s. f., g.-d. art. băltíței; pl. băltíțe
băltiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLTÍȚĂ,băltițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui baltă. — Baltă + suf. -iță.