băltiș - explicat in DEX

băltiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Baltă + suf. -iș.

băltiș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș.

băltiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
băltíș n., pl. urĭ Od. Loc băltos.

băltiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
băltíș (rar) s. n., pl. băltíșuri

băltiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
băltiș n. baltă mică formată de ploi: băltișurile Dunării OD.

băltiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. (Rar) Teren băltos. — Baltă + suf. -iș.