băltău(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLTẮU,băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. – Baltă + suf. -ău.
băltău(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLTẮU,băltaie, s. n. Băltoi. – Din baltă + suf. -ău.
băltău(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) băltắu (reg.) s. n., art. băltắul; pl. băltáie
băltău(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) băltău n. baltă mare: văzu un băltău de sânge ISP.
băltău(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLTẮU,băltaie, s. n. (Reg.) Băltoi. — Baltă + suf. -ău.
băltăŭ(Dicționaru limbii românești, 1939) băltắŭ n. pl. ăĭe.Munt. Rar. Băltoagă.