băloșel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galben-roșiatică și cu miros neplăcut (
Russula foetens). –
Bălos +
suf. -
el.băloșel (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă, cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut (
Russula foetens). – Din
bălos +
suf. -el.băloșel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băloșél (ciupercă)
s. m.,
pl. băloșéi, art. băloșéiibăloșel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLOȘÉL, băloșei, s. m. Ciupercă necomestibilă cu pălăria galbenă-roșiatică și cu miros neplăcut
(Russula foetens). Bălos +
suf. -el.