bălmăjeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de
a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală. –
Bălmăji +
suf. -
eală.bălmăjeală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. Faptul de
a bălmăji; amestecătură, încurcătură, zăpăceală.
bălmăjeală (Dicționaru limbii românești, 1939)bălmăjeálă și
bolmojeálă f. pl.
elĭ Acțiunea de a bolmoji.
bălmăjeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălmăjeálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. bălmăjélii; pl. bălmăjélibălmăjeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLMĂJEÁLĂ, bălmăjeli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a bălmăji. — Bălmăji +
suf. -eală.