bălegar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLEGÁR s. n.,
s. m. v. băligar.bălegar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălegár1 / băligár1 (gândac) s. m., pl.
bălegári / băligáribălegar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bălegár2 / băligár2 (balegă) s. n.
bălegar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂLEGÁR s. n. și
m. v. băligar.bălegar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLEGÁR, (
I)
s. n., (
II)
bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă.
2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil.
II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă
(Geotrupes stercorarius). [
Var.:
băligár s. n.,
s. m.] —
Balegă +
suf. -ar.