bălța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂLȚÁ, bălțez, vb. I.
Tranz. (
Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din
bălțat (der. regr.).
bălța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂLȚÁ, bălțez, vb. I.
Tranz. (
Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. — Din
bălțat (derivat regresiv).