bălăuc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂÚC, -Ă,bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.
bălăuc(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂÚC, -Ă,bălăuci, -e, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -uc.
bălăuc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălăúc (reg.) adj. m., pl. bălăúci; f. bălăúcă, pl. bălăúce
bălăuc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂÚC, -Ă,bălăuci, -e, adj. (Reg.) Bălăior. — Bălai + suf. -uc.