bălăngănitor - explicat in DEX

bălăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Bălăngăni + suf. -tor.

bălăngănitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Despre clopote) Care bălăngănește. – Din bălăngăni + suf. -(i)tor.

bălăngănitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălăngănitór (rar) adj. m., pl. bălăngănitóri; f. sg. și pl. bălăngănitoáre

bălăngănitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂNGĂNITÓR, -OÁRE, bălăngănitori, -oare, adj. (Rar; despre clopote) Care bălăngănește. — Bălăngăni + suf. -tor.