bălăngăni - explicat in DEX

bălăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.

bălăngăni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang.

bălăngăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălăngăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănésc, imperf. 3 sg. bălăngăneá; conj. prez. 3 să bălăngăneáscă

bălăngăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). — Balang + suf. -ăni.