bălăngăi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂNGĂÍ,bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.
bălăngăi(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂNGĂÍ,bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.
bălăngăi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălăngăí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiésc, imperf. 3 sg. bălăngăiá; conj. prez. 3 să bălăngăiáscă
bălăngăi(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂNGĂÍ,bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). — Balang + suf. -ăi.