bălănel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BĂLĂNÉL, -EA,bălănei, -ele, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -el.
bălănel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BĂLĂNÉL, -EÁ,bălănei, -ele, adj. Diminutiv al lui bălan.
bălănel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bălănél (rar) adj. m., pl. bălănéi; f. bălănícă/bălăneá, pl. bălănéle
bălănel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BĂLĂNÉL, -EÁ,bălănei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. — Bălan + suf. -el.