bălăceală - explicat in DEX

bălăceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). – Bălăci + suf. -eală.

bălăceală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Mișcare, joc cu mâinile și cu picioarele prin apă (la scăldat). – Din bălăci + suf. -eală.

bălăceală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
bălăceală, bălăceli s. f. vorbărie fără sens

bălăceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălăceálă s. f., g.-d. art. bălăcélii; pl. bălăcéli

bălăceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂCEÁLĂ, bălăceli, s. f. Joacă, zbenguială prin apă (la scăldat). — Bălăci + suf. -eală.