bălăcărie - explicat in DEX

bălăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. -ie.

bălăcărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Reg.) Vorbă urâtă, murdară. – Din bălăcări + suf. -ie.

bălăcărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bălăcăríe (înv.) s. f., art. bălăcăría, g.-d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi, art. bălăcăríile

bălăcărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s. f. (Înv.) Vorbă injurioasă, trivială. — Bălăcări + suf. -ie.