băjeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV.
Refl. și
intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [
Var.:
bejăní, bejení vb. IV] – Din
băjenie (derivat regresiv).
băjeni (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV.
Refl. (
Înv. și
arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [
Var.:
bejăní, bejení vb. IV] – Din
băjenie.băjeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băjení (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. băjenésc, imperf. 3
sg. băjeneá; conj. prez. 3
să băjeneáscăbăjeni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV.
Refl. și
intranz. (
Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [
Var.:
bejăni, bejeni vb. IV] — Din
băjenie (derivat regresiv).