băiețică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BĂIEȚÍCĂ s. m. (
Reg.; la
voc.) Diminutiv al lui
băiat. –
Băiat +
suf. -
ică.băiețică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BĂIEȚÍCĂ s. m. (
Reg.; la vocativ) Diminutiv al lui
băiat.băĭețică (Dicționaru limbii românești, 1939)băĭețícă f., pl.
țele (d.
băĭată).
Fam. Fetișoară.
băiețică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)băiețícă (rar)
s. m.băiețică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BĂIEȚÍCĂ s. m. (
Reg.; la
voc.) Diminutiv al lui
băiat. — Băiat +
suf. -ică.